O pulsiune este ceea ce ne impinge sa traim, sa mergem inainte. Este motorul interior care ne dinamizeaza viata de zi cu zi, de la nastere pana la moarte. Multi psihologi au subliniat importanta centrala a uneia sau alteia dintre aceste pulsiuni innascute. Azi putem spune ca trei dintre aceste pulsiuni sunt in general recunoscute ca fiind fundamentale: foamea, agresivitatea si sexualitatea.
Alimentatia ne permite, chiar de la nastere, sa alegem din lumea exterioara ceea ce ne este necesar pentru crestere. Perls spuna ca este vorba despre o trebuinta primara si extrapola dincolo de hrana materiala; avem nevoie de asemenea de hrana afectiva si intelectuala, uneori chiar si de cea spirituala, si de-a lungul existentei noastre suntem mereu atenti sa alegem din mediul inconjurator ceea ce ne este necesar sau ne face placere. Ca si in cazul alimentelor, suntem pusi in situatia de a alege ceea ce ne convine in momentul respectiv, de a mesteca, de a digera pentru a asimila si de a elimina ceea ce e in plus.
Acest porces este autoreglat in mod inconstient de organismul sanatos: s-a demonstrat chiar ca beblusii de un an, lasati liberi in fata unui enorm bufet de tip auto-service cu mancaruri de toate felurile, dupa ce in primele zile au cedat tuturor tentatiilor, si-au compensat in mod spontan nevoiel in cursul unei saptamani, asemenea animalelor care au un simt dietetic programat genetic – simt ce se pierde progresiv datorita stilului nostru de viata artificial si dependent.
Asimilarile active si personalizate inlocuiesc introspectile pasive, fara discernamant, acestea ocupand un loc central in terapia Gestalt. Ea urmareste sa dezvolte autonomia individuala. Asimilarea este adesea simbolizata printr-un mar partial muscat, mascota adoptata de orasul New York si de compania Apple, producatoarea de MacIntosh.
Tulburarile alimentare (bulimia, anorexia) apar adesea la persoanele aflate in cautarea propriei identitati, cu personalitate slaba si hipersensibila confruntata cu un mediu nesatisfacator din punct de vedere afectiv (abandon sau supraprotectie parentala), care nu i-a permis sa se construiasca pe sine in siguranta si independenta (tulburari narcisice).
O cura gestalista – mai ales in grup, unde cel sau cea interesat(a) poate experimenta in rimt propriu cele doua trebuinte: increderea si autonomia – va fi cu mult mai eficienta decat orice regim sau discurs. Clientul va fi incurajat sa isi afirme cu calm, in mod public, ideile, nevoile, preferintele, propriile alegeri, printr-un cuvant si prin punerile in actiune adaptate; astfel isi va atinge treptat limitele personale, fara sa “inghita” fara discernamant mediul inconjurator si fara sa il respinga in totalitate. Se va lucra in general cu foarte putine aluzii directe la tulburari alimentare.
